Azi am ascultat melodia aceasta si gandindu-ma la versurile ei am inceput sa rulez un film cam spalacit si plin de franturi despre trecutul indepartat, despre copilarie.
As vrea sa fiu din nou copil...De ce?
Cand eram copil toata lumea ma iubea caci aveam un "nu stiu ce" care atragea oamenii. Cand eram copil traiam intr-o utopie proprie si nu imi puneam intrebari cat de iluzorie sau adevarata este. Cand eram copil bunicul ma apara de toate relele care se abateau asupra mea. Daca mama vroia sa imi traga o palma bine meritata, pur si simplu fugeam si ma cataram in patul bunicului, ascunzandu-ma dupa el. Stiam ca este ca un zid protector si nicio mana nu poate sa ajunga la mine. Cand eram copil eram un artist talentat capabil sa imite ore intregi ticurile strabunicii si sa starneasca rasul spectatorilor. Cand eram copil era casa parasita si darapanata a bunicului, in care ma furisam sa caut comori. Stateam ore intregi prin camerele cu pereti scorojiti si rascoleam amintirile unor straini. Cand eram copil cuvintele nu dureau. Cand eram copil dormeam cu bunicul in patul medieval mostenit de bunica si nu imi era frica de nimic. Cand eram copil era un chiosc langa parc cu inghetata delicioasa. Toate drumurile de la gradinita duceau la el. Cand eram copil strada prafuita era imparatia mea. Stiam sa ma joc frumos si tovarasii de joaca erau si ei copii fara ganduri de oameni maturi. Cand eram copil il pandeam pe Mos Nicolae de dupa perdele si credeam povestea spusa de mama cum ca l-am ratat intr-un moment de neatentie. Cand eram copil strabunica ma lasa sa o tund si nu era mahnita din cauza noului look. Cand eram copil nu stiam sa citesc in ochii parintilor decat adoratie pentru mine. Cand eram copil visam ca o sa fiu mare si tare. Cand eram copil imi placea mirosul batranicii de langa noi si o ascultam cu interes. Cand eram copil il asteptam pe tata la colt de strada numai pentru placerea de a ma ridica si a ma aseza in scaunelul meu special de pe bicicleta lui. Cand eram copil nu stiam de orase si de bestialitatea cu care te devoreaza. Cunosteam doar strada plina cu pruni, padurea in care ne mai plimbam din cand in cand, dealul pe care ma dadeam cu sania, drumul la gradinita, banca de sub amvon unde ma lipeam de batranica mea preferata de spaima preotului, leaganul de sub vie, curtea din spate plina de gaini, magarul pe care intr-o zi l-am gasit spanzurat si alte sute de locuri si lucruri care astazi poate nici nu mai sunt. Cand eram copil bunica m-a dus la moara unde lucra ea si am urcat pentru prima data la inaltime. Cand eram copil juliturile de pe coate si genunchi erau doar dovezi de curaj. Cand eram copil mergeam cu bunicul dupa apa si ma lasa sa tin de haturi. Cand eram copil incaltam tocurile mamei si ma jucam de-a profesoara. Invatam papusile ceea ce nici eu nu stiam inca, iar mama stia pe atunci sa ma priveasca sincer si sa zambeasca din inima. Cand eram copil....eram doar un copil...
As vrea sa fiu din nou copil...De ce?
Cand eram copil toata lumea ma iubea caci aveam un "nu stiu ce" care atragea oamenii. Cand eram copil traiam intr-o utopie proprie si nu imi puneam intrebari cat de iluzorie sau adevarata este. Cand eram copil bunicul ma apara de toate relele care se abateau asupra mea. Daca mama vroia sa imi traga o palma bine meritata, pur si simplu fugeam si ma cataram in patul bunicului, ascunzandu-ma dupa el. Stiam ca este ca un zid protector si nicio mana nu poate sa ajunga la mine. Cand eram copil eram un artist talentat capabil sa imite ore intregi ticurile strabunicii si sa starneasca rasul spectatorilor. Cand eram copil era casa parasita si darapanata a bunicului, in care ma furisam sa caut comori. Stateam ore intregi prin camerele cu pereti scorojiti si rascoleam amintirile unor straini. Cand eram copil cuvintele nu dureau. Cand eram copil dormeam cu bunicul in patul medieval mostenit de bunica si nu imi era frica de nimic. Cand eram copil era un chiosc langa parc cu inghetata delicioasa. Toate drumurile de la gradinita duceau la el. Cand eram copil strada prafuita era imparatia mea. Stiam sa ma joc frumos si tovarasii de joaca erau si ei copii fara ganduri de oameni maturi. Cand eram copil il pandeam pe Mos Nicolae de dupa perdele si credeam povestea spusa de mama cum ca l-am ratat intr-un moment de neatentie. Cand eram copil strabunica ma lasa sa o tund si nu era mahnita din cauza noului look. Cand eram copil nu stiam sa citesc in ochii parintilor decat adoratie pentru mine. Cand eram copil visam ca o sa fiu mare si tare. Cand eram copil imi placea mirosul batranicii de langa noi si o ascultam cu interes. Cand eram copil il asteptam pe tata la colt de strada numai pentru placerea de a ma ridica si a ma aseza in scaunelul meu special de pe bicicleta lui. Cand eram copil nu stiam de orase si de bestialitatea cu care te devoreaza. Cunosteam doar strada plina cu pruni, padurea in care ne mai plimbam din cand in cand, dealul pe care ma dadeam cu sania, drumul la gradinita, banca de sub amvon unde ma lipeam de batranica mea preferata de spaima preotului, leaganul de sub vie, curtea din spate plina de gaini, magarul pe care intr-o zi l-am gasit spanzurat si alte sute de locuri si lucruri care astazi poate nici nu mai sunt. Cand eram copil bunica m-a dus la moara unde lucra ea si am urcat pentru prima data la inaltime. Cand eram copil juliturile de pe coate si genunchi erau doar dovezi de curaj. Cand eram copil mergeam cu bunicul dupa apa si ma lasa sa tin de haturi. Cand eram copil incaltam tocurile mamei si ma jucam de-a profesoara. Invatam papusile ceea ce nici eu nu stiam inca, iar mama stia pe atunci sa ma priveasca sincer si sa zambeasca din inima. Cand eram copil....eram doar un copil...
foarte frumos articolul, il ador...e putin trist...cand realizezi ca nu vei mai trai niciodata ceva asemanator...mi-ai adus aminte de bunica mea...si ca mi-e dor de ea.
RăspundețiȘtergere