Dimineata unui depresiv

Ieri mi s-a intamplat ceva ciudat ca sa zic asa.

Dimineata m-a intampinat cu aceeasi monotonie ca de obicei. Bruiajul etern al porumbeilor (care nu vor sa renunte la ideea de a intra in casa) m-a smuls din letargia fericita in care levitam si m-a aruncat direct in valtoarea aminitirilor de care incerc zadarnic sa ma descotorosesc,.In acel iures de imagini obsedante era inutil sa incerc sa adorm - am invatat acest lucru din experiente anterioare- asadar m-am ridicat din pat si am pasit in rutina zilnica : baie, calculator, bucatarie, calculator....Nu am uitat sa salut ziua cu melodia obisnuita "Bittersweet symphony" si nu am uitat nici sa imi caut motto-ul zilei pentru a-l afisa la statusul de la messenger. Insa in timp ce eram adancita in cercetari mi s-a intamplat un lucru interesant. Brusc am inceput sa ma simt bine. Mi-am selectat niste piese ritmate si am inceput sa ma invart prin casa topaind de un fel de fericire. Numai ca orice lucru bun este trecator, asa ca mi-a trecut repede buna dispozitie si pana m-am imbracat am redevenit eu-acel omulet posac si scarbit de toate. Nu ma grabeam nici cu imbracatul, dar a trebuit sa ma duc pana la alimentara sa ma aprovizionez (depresie, depresie, dar totusi nu se face sa mori de foame - alege o moarte mai nobila).

Halal, inca din casa scarii pelerinajul mi se arata a fi unul perfect. Nu aveam chef sa dau peste nimeni, dar cum am inchis usa am si auzit zgomote pe la etajul doi. In ultima vreme am bafta la intalnirile nedorite cu vecinii. Ies putin si doar la urgente din casa, dar mereu am noroc sa dau peste cineva care sa ma intrebe de sanatate si caruia trebuie sa ii raspund cu veselie.

Asadar mi-am tras un zambet fortat si am inceput sa cobor salutand grabita, dar desigur ca am fost retinuta pentru cateva minute. Totusi am scapat ieftin si am ajuns pe strada de una singura, incovoiata de prea mult chef, cu o plasa in mana si cu un pas desirat de om retardat. Drumul pana la destinatia finala nu era lung si deci nu ma asteptam la niciun soi de surprize, insa dupa prima cotitura s-a intamplat cu mine "paranormalul". Am inceput sa vad si sa procesez ceea ce vedeam. Nu mai aveam mersul acela de "lasa-ma, sa te las", ci unul cu ochi, cu urechi, cu perceptii. Am vazut cele doua femei din fata unui mic magazin de cartier si le-am auzit discutand despre un loc in care se pare ca era caldura. La intersectia de langa gradinita am vazut cei doi batrani incarcati cu plase care isi tarau picioarele pline de varice spre casa. Facusera piata- doar batranii sunt asa de matinali de parca legumele si fructele nu ar avea acelasi pret si la ora zece sau trei. De pe strada paralela a rasarit in fata orizontului meu vizual o bunica ce flutura dupa sine un nepot cam somnoros. Langa tomberonul de la colt am vazut o alta batrana cu un catel. Tocmai i se alaturase o corcitura simpatica ce isi deviase goana. In fata magazinului cu flori si legume am vazut cei doi barbati ce isi povesteau realizarile recente probabil. Am vazut si barbatul care isi expunea marfa pe gratiile asa zisei piete, iar in fata alimentarie doua tiganci ce isi odihneau kilogramele pe pervazul vitrinei. Inauntru am vazut vanzatoarea in timp ce ma servea; avea un defect la ochi. La iesire din alimentara am vazut si marfa tigancilor si am observat si fusta rosie cu pliuri pe care o purta una din ele. Apropiindu-ma de magazinul cu flori i-am vazut pe cei doi barbati care devorau din priviri o femeie imbracata intr-o rochie roz foarte mulata. Tinea de mana un copil si ma gandeam si eu ca arata bine pentru o mama cu asa copil maricel, arata chiar mai bine decat mine. Am zambit zeflemitor cu ochii fixati pe cei doi barbati. Ii compatimeam, caci probabil acest moment a fost pentru ei "the highpoint of the day". In fata magazinului de cartier cele doua femei inca isi impartaseau impresiile.

Am simtit caldura soarelui pe spate si am ridicat ochii. Cerul era de-un albastru limpede, iar copacii isi fluturau coamele verzi nepasatori. Si m-am gandit ca de fapt ceea ce am vazut, totul, era ordinea fireasca a zilei. Lumea nu s-a oprit doar pentru ca eu trec printr-o perioada mai neagra. Lumii i se rupe de perioadele negre ale altora. Viata se intampla pur si simplu, cu sau fara participarea mea.

Am suspinat adanc si cu mahnire in suflet am deschis usa casei si iar m-am ascuns departe de viata...