Ultimii ani m-au facut sa ma vad ca pe o piatra banala azvarlita de Dumnezeu pe o plaja prea putin umblata, un bolovan inestetic implantat in nisipul malos al malului pe care fluxul il mai slefuieste cate putin. Rar, cate un ratacit ma ridica din simplu reflex sau din curiozitate, ma joaca intre degete si apoi ma arunca in zare, dar niciodata in larg. Eu tresar la atingerea straina, ma aprind dintr-o dorinta de combustie interioara si mor cate putin la fiecare zbor. Si astept in locul in care am cazut un alt hoinar, simtind inca timp indelungat pe buze seva sarata a visului apus...Ma simt o bucata desprinsa din stanca ascutita a malului, o farama din nostalgia intregului, dar nu sunt decat un bolovan solitar lasat de Dumnezeu pe tarm in una din tristele sale plimbari sub clar de luna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu