O simpla stare de spirit

"Si azi e la fel..." - cam asta mi se putea citi pe fata in aceasta dimineata daca cineva s-ar fi obosit sa ma priveasca. Era vreo sase si ceva cand m-am uitat prima data la ceas...desigur sperand sa fie fix ca sa imi pot sopti "Cineva ma iubeste"(noua obsesie care ma face sa urmaresc cu incordare toate ceasurile din casa ). Inca aveam simturile amortite de dogoarea noptii si flashurile de amintiri se rostogoleau lenes in cearsafurile patului fara sa ma afecteze. M-am intors, mi-am acoperit urechea cu o perna si am incercat sa mai dorm. Era stupid sa ma trezesc la asa ora matinala intr-o zi de duminica. Nu prea mai aveam somn. Nimic neobisnuit, caci in vara asta am renuntat la somn fara voia mea. Ma luptam cu drojdiile unui vis autosugestionandu-ma sa adorm odata, dar au inceput sa ma devoreze tantarii. Bine ca am doua aparate in priza in fiecare noapte! O bucata de vreme m-am ambitionat sa ignor acest mic impediment care ma impiedica sa vegetez, insa era inutil si am schimbat pastila aruncand pe furis inca o privire spre ceas(sperand in acel fix amarat), apoi m-am aruncat vanjos in pat hotarata sa dorm cu orice pret. Pot spune ca am reusit sa ma invart prin toate colturile patului inca o ora buna. Amintirile imi navaleau in minte din ce in ce mai agresiv si desi inca nu le percepeam clar incepeau sa ma agaseze tot mai tare. In cele din urma, pe la opt fara zece am deschis definitiv ochii si cu aceeasi privire dezamagita (vazand ceasul) mi-am infruntat amintirile. Abia atunci am realizat ca m-am trezit din nou in acelasi vis urat ca si ieri. Furioasa, am sarit in picioare si m-am tarat pana la baie. Confruntarea cu oglinda m-a dat gata. In fata mea statea un fel de umbra palida cu ochi tristi, cu un zambet stramb de prea multe incercari esuate de a parea real, cu o figura transfigurata de parca sufletul ar incerca sa evadeze prin porii fetei.
Am fugit de mine..inapoi in pat, numai ca, lucru trist, am inceput sa gandesc limpede...
"Nu am chef azi"- refrenul ultimelor zile. Nu am chef sa ma trezesc pentru ca nu am pentru ce. Stiu deja de la prima clipire din ce va consta ziua pe care sunt obligata sa o traiesc. Baie, calculator(ca sa frec niste ogoare virtuale -un joc stupid de farming), bucatarie, si iar calculator pana seara cand ma arunc in pat cu acelasi sentiment de glorie cu care m-am trezit, insa nu inaninte de a verifica inutil ora exacta si telefonul mobil(poate mi-a trimis un mesaj).
Cel mai tare mi-as dori sa dorm un somn de ani de zile pana cand va intra soarele si in camera mea fara ferestre. Am impresia ca daca dorm e mai bine, gandesc mai putin si deci gravitez intr-o stare de uitare benefica(cel putin aparent).
Mi-e lehamite sa ma misc, chiar si sa respir. Daca trebuie sa ma duc undeva parca ma doare fizic contactul cu aerul de afara, cu lumina directa, cu vocile celor din jur si ma deprima tot ce inregistrez intamplator cu ochiul meu trist de om bolnav de suflet negru.
Mi-e scarba si de mine. Nu m-am iubit niciodata, ce-i drept, dar azi mi-e mai urat ca niciodata de propria mea persoana . Nu am chef nici sa ma ingrijesc. Nu m-am spalat pe cap de cateva zile bune, am renuntat si la a ma pieptana si poate mi-ar fi lene si sa fac dus daca nu ar fi o vara atat de calda si lipicioasa. Stau in pijama pana spre pranz, cand ultima resursa de jena din mine ma convinge sa imi arunc ceva haine de casa pe mine, sa nu par atat de degenerata in fata parintilor.
Nu am chef nici de filme deoarece infatiseaza povesti ireale(?!) pe care eu nu le voi trai niciodata sau la care tanjeam nu demult. Totusi ca sa treaca ziua mai repede ma afund in seriale de criminalistica. Muzica ma sufoca. O sumedenie de melodii din playlist imi aduc aminte de ce a fost, de povestea recenta a acelor piese si scopul meu actual este sa uit sau macar sa nu gandesc. Tentativele de a asculta radio au esuat chiar azi . Obisnuiam sa ascult radio dimineata pana imi faceam cafeaua si mancam (numai bine prindeam cateva piese, ceva stiri si horoscopul), dar azi am ajuns la concluzia sanatoasa ca e mai bine fara acest mic bruiaj. Cineva a schimbat frecventa si a gasit siroposul Magic fm care difuzeaza numai piese romantice. Azi mi-a stat mancarea in gat de la dramaticul "If you don't know me by now", nici asa nu ma laud cu o pofta mare de mancare.
Nu am chef nici de citit. La mine nu e valabila ideea de catharsis prin lectura. O viata intreaga am stat si am citit si nu m-am ales nici cu o minte mai profunda, nici cu un vocabular elevat. Cititul imi aduce aminte ca mi-am pierdut patru ani in sala de lectura si m-am ales cu o diploma care nu ma ajuta cu nimic in viata...Deci pur si simplu nu am chef azi....sa traiesc.

Dar "s-a ridicat usor, avea un umar gol si zambetul amar: Baiete, esti prost, iar eu nu sunt o curva pe-un trotuar!"