Viziuni

"Hey now, hey now, don't dream it's over..." - asa a inceput sambata. Cu aceste cuvinte a hotarat radioul sa imi ureze buna dimineata.
" Ha, ha!" - i-am raspuns somnoroasa in timp ce bajbaiam dupa ibricul de cafea.
Apoi, ca nici din intamplare sa nu am macar o dimineata normala, am constatat cu stupoare ca dragii mei parinti m-au lasat si fara paine....Si asa am ajuns cu parul ciufulit (periat pe alocuri), cu ochii umflati de nesomn si cu un chef imens in alimentara de la colt. M-am strufocat putin sa aleg painea ideala dintre mormanele aruncate pe raft, chipurile sa treaca timpul pana vanzatoarea isi face numarul cu nu stiu ce amica de la care vroia sa scoata promisiunea unui comision, pe urma m-am agatat de o paine la fel de banala ca si mine si m-am intors spre casa de marcat. A fost cea mai gresita miscare a zilei pentru ca intamplator ochii mi s-au fixat pe un sir de Mos Craciuni aliniati frumos chiar langa raftul de paine... Si asa mi-am amintit ca amr foarte putin pana la Craciun. Ah da, frumoasele sarbatori.....Dar gandurile care ma navaleau au fost risipite de ochii plictisiti ai vanzatoarei care printr-un semn al capului m-a intrebat ce poftesc. I-am trantit painea pe pult si am platit in timp ce glasul meu interior ii urla: "Vreau si eu un sapun de lux si o sfoara!", apoi am iesit evitand sa privesc spre sirul multicolor cu sclipiri vesele.

Pe strada pustie au inceput sa se ingramadeasca in clipa de fata toate gandurile pentru care din nefericire nu am gasit niciun element perturbator...Primul gand care mi-a zguduit creierul a fost "decembrie= plus 1". La naiba, acelasi film vechi va rula in ziua cu pricina si eu va trebui sa zambesc( ca de fiecare data) si sa multumesc tuturor pentru gratulari. Nu intrevad nimic nou si inedit de fericitul eveniment. Apoi o sa intram in marea agitatie a sarbatorilor- aceeasi agitatie stupida. Curatenia generala de acasa! Din start nu are noima pentru ca e lucru stiut ca de cum primim vacanta/concediul inchidem usa dupa noi si plecam la sat. Si atunci pentru ce? Din masochismul de a efectua o munca in plus, probabil. Si daca tot m-am antrenat in scuturatul covoarelor, aspirat si sters praful de cum ajung la sat pot sa ma apuc de treaba asta sublima de gospodina. Mai ceva ca in Evul Mediu! Ingerul casei (adica eu) o sa efectueze intr-un timp record toate aceste indatoriri, pana salele ii amortesc si il dor si oasele pe care nu le are. Pe urma o sa mergem cu tata la vanatoare de brazi. Mereu visez la un brad des si frumos si mereu ne alegem cu un bat tepos cu cateva crengi jalnice si labartate care numai ne incurca trecerea pe hol. Saloanele, un alt vis de invidiat! Aceeasi bafta o avem ca si la cumpararea bradului: ori lipsesc cu desavarsire, ori gasim doar sortimente dubioase, cu gust interesant. Dar durerea mea legata de saloane e bivalenta, caci si legatul lor intra in atributiile mele. Urasc sa leg saloane, dar pentru ca dragii mei parinti urasc treaba asta si mai tare s-au gandit sa-mi predea stafeta in numele anilor sacrificati cu aceasta indeletnicire pe cand eram copil si creadeam in mitul bradului adus de Mosu'. Si dupa chinul meu cu saloanele o sa urmeze actiunea impodobitul bradului. O sa ma imbarbatez sa ies in holul friguros si o sa ma amagesc cu niste colinde( crezand in mod eronat ca spiritul sarbatorilor ma va inunda cu caldura ce lipseste din hol) in timp ce saloanele zboara la nimereala pe crengile bradului anemic. Mereu fac pauza intre saloane si globuri, pentru ca, oricat
de mult incerc sa ma conving ca o sa reusesc sa indeplinesc misiunea fara oprire, corpul meu imi demonstreaza contrariul. Cand nu imi mai simt degetele intru in camera si ma incolacesc pe teracota, apoi dezamortita putin imi fac curaj sa continui. Dupa terminarea bradului o sa ies in bucatarie sa vad cum stam la capitolul "meniul de sarbatori"(mereu aceleasi feluri de mancare). Am renuntat sa mai vin cu idei noi. Nu am noroc la retete de pe net. Mereu le lipseste vreun ingredient esential sau poate mie imi lipseste talentul de a le realiza cu succes. Ei, si dupa o munca sisifica ma pot si eu spala si pot sa astept nimicul....adica trecerea monotona a zilelor de sarbatoare: aceleasi filme la televizor, aceeasi muzica la radio, aceleasi cadouri stupide sub brad (sosete si papuci de casa:)) ), aceeasi vorbarie goala, aceiasi nervi, aceleasi regrele si melancolii, acelasi gust amar al bauturii, acelasi feeling de solitudine desi sunt inconjurata de apropiati, aceleasi mesaje siropoase, aceleasi urari lipsite de continut.....Si pe urma 31 decembrie......ohhhhh.....dar asta e o alta poveste.....
La radio mergea "California girls", iar eu ma chinuiam sa desfac painea cumparata. Era timpul sa imi incep ziua de sambata....