Destiny.....you sexy thing

Din intamplare am ascultat aceasta piesa si mi-am adus aminte de clipul de mai sus.... Da, story of my life:))....

...

"La multi ani robotel! Sa fii fericit!"

Era visul meu pe ziua de azi....ca de obicei, neimplinit.

It's a kind of magic

Trei feţe
de Lucian Blaga

Copilul râde:
"Întelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tânarul cânta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
Batrânul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"

Primul semn: ora 6.15 dimineata, statia de tramvai.... Intr-o miscare somnoroasa a pleoapelor am dat de un puf ce tremura in gerul de afara. I-am urmarit plutirea curioasa si mi-am dat seama ca e un fulg mic de nea. Era singurel si jucaus. A fost un moment magic. Si atunci mi-a ras sufletul pentru prima data (pe ziua de azi).

Al doilea semn: strada mea, ora 18.05(aprox)....Imi saltam pasii ravasita spre casa cand am zarit o inima desenata pe capota unei masini. M-a fulgerat versul blagian "Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!" si sufletul meu a ras a doua oara.

Al treilea semn: etajul I, putin dupa incidentul din strada... La o cotire brusca ochii mi-au cazut pe o forma ciudata in zapada de afara. Era un inger....cel mai frumos vazut vreodata prin simpla puritate a jocului copilaresc din spatele sau....Iar sufletul meu a ras pentru a treia oara...

Cerere

"Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!"

Oficial sunt obosita de mine si de tine.
De ce ti-e atat de greu sa cobori cateva trepte pana la inima? De ce iti face placere sa imi bantiu mintea precum vanturile din "Wuthering Heights"? De ce nu vrei tu sa ramai o amintire blanda a ceea ce a fost odata si nu va mai putea fi?

Uite, daca te dau de trei ori peste cap nu te transformi intr-o amintire curata ce se prelinge incet si picura insesizabil in cavitatea inimii?

Final countdown

Amr foarte putin...Asa ca VST....desigur cu schimbarile de gen aferente:))

Niste nori in cafea

I had some dreams.....
they were clouds in my coffee...

Ai reusit inca o data sa ma strivesti sub talpa indiferentei tale de dobitoc innascut. Ma simt atat de umilita si mai ales proasta, incredibil de proasta. Nu stiu ce magnet ma atrage atat de irezistibil catre tine. Sunt constienta ca nu esti demn nici macar de o secunda din timpul meu sufletesc, si totusi imi umplu ceasurile sufletului cu atomi din tine, dintr-un tine vazut desigur din prisma mea (atat de ireal deci). Inteleg foarte bine ca ai plecat din anotimpul meu, si totusi te caut sub toate frunzele din mine si mangai ore intregi urma pasilor tai pe aleile noroiase ale sufletului. E ca si cum as trai cu realitatea crustata pe constiinta si as refuza sa o vad. Stiu ca trebuie sa te las in urma, intr-un timp trecut, dar mereu se intampla ceva care mi te azvarle in cale in bucati aproape insesizabile. Si stiu ca aceste fapte banale se numesc doar coincidente, insa eu le vad ca niste semne ale destinului, de parca povestea noastra e menita sa se incheie intr-un alt anotimp, nu acum..... Totul se rezuma la prostia mea de a ma capacita sa cred in ceva ce nu este.

Dimineata asta am indraznit in mod stupid o apropiere. La inceput chiar a fost inocenta, pur amicala, dar pe masura ce conversatia noastra banala inainta m-am aprins, m-am entuziasmat singura...pentru nimic. Nu mi-ai promis nimic, doar eu am intrevazut intre randurile tale toate sperantele din lumea asta cred. In ochii mei atarnau deja toate visele unui viitor apropiat si te-am crezut cand mi-ai spus ca revii dupa o tigara, chiar te-am crezut....Am asteptat cu sufletul usor sa imi scrii ca esti, dar nu te-ai mai intors la mine, desi stiu ca ai fost in fata calculatorului si ai preferat sa te joci un joc stupid. Pe masura ce sentimentul de abandon si dezinteres total mi s-a inflitrat in minte, sufletul atat de luminat si de usor mi s-a intunecat cu violenta. M-a durut enorm golul din stomac. M-a durut prostia cu care am crezut in nimic, prostia cu care m-am agatat de un fir delicat de vis. M-au durut randurile cartii pe care ma chinuiam sa o citesc doar ca sa evadez din cotidian. In mod ironic m-am regasit intr-un personaj care nu vroia sa accepte realitatea (cum am putut sa dau tocmai de aceasta carte acum?!). M-a usturat pe constiinta amintirea acelui "turn the page" pe care l-am intreprins saptamana aceasta.....Si m-am simtit umilita. Da, asta e cuvantul, umilita, injosita, cu inima calcata in picioare fara cea mai mica urma de remuscare.
Inca o palma de la destin si inca din initiativa mea. O merit din plin. Asa imi trebuie daca in dimineata asta am vazut nori pufosi plutind in ceasca cu cafea...niste iluzii...

Game over

Azi mi s-a pus pata. M-am saturat de imbecilitatea cu care inca ma agat de un vis terminat. Gata!
Am ascultat "Cantecul lebedei" ca un memento, "Cimitir de amintiri" ca un fel de requiem , apoi "Who needs love?" si am intors pagina....